GLOSEMÁTICĂ s. f. ramură a lingvisticii structuraliste care aplică în domeniul semanticii teoria pozitivismului logic, considerând limba ca un sistem de relații interne, ca obiect în sine. (< fr. glossématique, engl. glossematics) Vezi definitia »

RÓCĂ s. f. asociație de minerale, agregat de compoziție aproape uniformă, care constiuie scoarța Pământului. (< it. rocca, fr. roc) Vezi definitia »

ÎNGHIONTEÁLĂ, înghionteli, s. f. Înghiontire. [Var.: înghioldeálă s. f.] – Înghionti + suf. -eală. Vezi definitia »

popârdă s.f. (reg.) 1. om leneș. 2. câine. 3. fată obraznică și guralivă. 4. (fig.) gură (organ al vorbirii). 5. reproș, dojană, ocară. 6. (fig.) om mic de statură; popenchi, popândoc. Vezi definitia »

INSUBORDONÁNȚĂ s. f. nesupunere. (< fr. insubordonnance) Vezi definitia »