PARALÉL, -Ă adj. 1. (Mat.; despre drepte, planuri) Care se află la o distanță constantă unul de altul și care nu se pot întîlni oricât ar fi prelungite. 2. Care se produce concomitent și se desfășoară în mod similar cu altceva. // s.n. Dispozitiv pentru trasarea unor linii paralele. [< fr. parallèle, lat., gr. parallelos < para – alături, allelon – unul cu altul]. Vezi definitia »

CEREBÉL s.n. Parte a encefalului așezată în regiunea posterioară și inferioară a capului; creierul mic. [Pl. -luri. / < lat. cerebellum]. Vezi definitia »

OBRĂJÉL, obrăjei, s. m. Obrăjor. – Obraz + suf. -el. Vezi definitia »

inél, inele s. n. anus. Vezi definitia »

ÎNCĂRCĂȚÉL, -EÁ, -ÍCĂ, încărcăței, -ele, adj. (Pop.) Diminutiv al lui încărcat². Vezi definitia »