Definita cuvantului șurubui
ȘURUBUÍ, șurubuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A înșuruba. ◊ Expr. A o șurubui = a o suci, a o învârti; a umbla cu șiretlicuri. – Șurub + suf. -ui.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu șurubui
PISTRÚI, -ÚIE, pistrui, -uie, s. m., adj. 1. S. m. Pată mică, brună sau gălbuie, care se formează pe pielea unor oameni (mai ales sub acțiunea soarelui). 2. Adj. (Rar) Pistruiat. – Pistru (reg. „pătat” < sl.) + suf. -ui. Vezi definitia »
hremuí, hremuiésc, vb. IV (reg.) a amărî. Vezi definitia »
răgăduí1, răgăduiésc, vb. IV (reg.) 1. a apuca, a (se) agăța; a agonisi. 2. a sări la cineva, a năvăli. Vezi definitia »
BĂNUÍ, bănuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A presupune; a presimți. Bănuiam că n-am s-o mai găsesc (SADOVEANU). 2. Tranz. A întrezări ceva. Se uita mereu pe ferestre, acolo unde bănuia prin întunerec arbori (DUMITRIU). 3. Tranz. A considera pe cineva drept autor al unei fapte rele; a suspecta. 4. Intranz. (Reg.) A se supăra pe cineva; a-i face mustrări. Așa a trebuit să se întâmple și n-ai cui bănui (CREANGĂ). 5. Intranz. (Reg.) A regreta. Da ia seama ce iubești, Nu cumva să bănuiești (JARNIK-BÎRSEANU). – Magh. bánni. Vezi definitia »
ipuí, pers. 3 sg. ipuiéște, vb. IV (reg., înv.; cu privire la porumb) a face puieți, copili; a înfrăți. Vezi definitia »