grui², grúiuri, s.n. (reg.) 1. pisc, deal, colină, dâmb. 2. piscul carului; botul saniei. 3. cârlig în chei, de care se leagă bărcile. Vezi definitia »

jeguí (jăguí), vb. IV (reg.) a arde cu fierul roșu, a înfiera. Vezi definitia »

jghebuí vb. IV (reg.) a face cu dalta sau cu tesla găuri în lemnele folosite la clădiri; a scobi aceste lemne. Vezi definitia »

PÂRGUÍ, pers. 3 pârguiește, vb. IV. Refl. (Despre fructe, legume și cereale) A începe să se coacă, a da în copt. – Pârgă + suf. -ui. Vezi definitia »

podviguí, podviguiésc, vb. IV refl. (înv.) 1. a-și impune un canon; a se pocăi. 2. a se trudi, a se strădui, a munci din greu. Vezi definitia »