rup (-pi), s. m. – Măsură de lungime, egală cu a opta parte dintr-un cot. Tc. rub (Șeineanu, II, 303), cf. rubia și ngr. ρούτί, sp. arroba. Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »

clup, clúpuri, s.n. (reg.) laviță, cu spătar; bancă de grădină. Vezi definitia »

mehtúp (mehtúpuri), s. n. – Adresă, înscris oficial. Tc. mektub (Șeineanu, III, 78). Sec. XVIII, înv. – Der. mehtupciu, s. m. (scrib, secretar), din tc. mektubci. Vezi definitia »

CRUP s. n. Afecțiune a laringelui la copil, caracterizată prin respirație sufocantă și printr-o tuse răgușită, uneori cu formare de false membrane; gușter. – Din fr. croup. Vezi definitia »

píscup, píscupi, s.m. (reg.) episcop catolic. Vezi definitia »