REZISTÓR s. n. element de circuit electric cu inductivitate și capacitate neglijabile, dar care, având rezistență electrică, poate fi introdus într-un circuit electric; rezistență (I, 4). (< fr. résisteur, engl. resitor) Vezi definitia »

ORIENTATÓR, -OÁRE, orientatori, -oare, adj. (Rar) Care indică direcția, care orientează. [Pr.: -ri-en-] – Orienta + suf. -tor. Vezi definitia »

întrebuințătór, întrebuințătoáre, adj. (înv.) care întrebuințează, care folosește. Vezi definitia »

ELIMINATÓR s.n. (Electr.) Filtru. [< fr. éliminateur]. Vezi definitia »

zoocór adj. m., pl. zoocóri; f. zoocóră, pl. zoocóre Vezi definitia »