POLIANDRÍE s. f. 1. situație a unei femei căsătorite în același timp cu doi sau mai mulți bărbați. ◊ împerechere a mătcii albinelor cu mai mulți trântori. 2. stare a unei flori poliandre. (< fr. polyandrie) Vezi definitia »

CONTRAPOZÍȚIE s. f. (log.) deducerea unei judecăți noi prin înlocuirea termenilor cu contrariile lor. (< fr. contraposition) Vezi definitia »

CALVIȚÍE s.f. Cădere a părului; chelire, pleșuvie. [Gen. -iei. / cf. fr. calvitie, lat. calvities]. Vezi definitia »

SCATOFILÍE s.f. Formă de perversitate cu atracție pentru murdărie. [< fr. scatophilie, cf. gr. skor – excrement, philein – a iubi]. Vezi definitia »

FONÍE¹ s. f. calitate a sunetelor limbii rezultate din vibrarea coardelor vocale în timpul pronunțării lor; sonoritate (a sunetelor limbii). (< fr. phonie) Vezi definitia »