trohéu (-éi), s. m. – Picior de vers format dintr-o silabă lungă și una scurtă. Fr. trochée, cu pronunțare ngr. – Der. trohaic, adj. (format din trohei). Vezi definitia »

PULTACÉU, -ÉE adj. care are consistența unei paste fierte; păstos. ♦ anghină pultacee = anghină în care amigdalele sunt acoperite cu un exsudat alb. (< fr. pultacé) Vezi definitia »

hașléu s.m. sg. (reg., înv.) pucioasă (folosită la stupii de albine). Vezi definitia »

CETACÉU, cetacee, s. n. (La pl.) Ordin de mamifere acvatice care cuprinde cele mai mari animale actuale, cu corpul de forma unui pește și cu membrele anterioare transformate în lopeți; (și la sg.) animal care face parte din acest ordin. – Din fr. cétacé. Vezi definitia »

PAPILACÉU, -ÉE adj. papilar. (< fr. papillacé) Vezi definitia »