Definita cuvantului onomastic
ONOMÁSTIC, -Ă, onomastici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Privitor la nume proprii, în special la nume de persoane. ◊ Zi onomastică (adesea substantivat, f.) = zi în care cineva își serbează numele; ziua numelui. 2. S. f. Disciplină lingvistică al cărei obiect de studiu este originea, formarea și evoluția numelor proprii. 3. S. f. Totalitatea numelor proprii dintr-o limbă, dintr-o regiune, dintr-o epocă etc. – Din fr. onomastique.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu onomastic
ASEMÁNTIC, -Ă adj. (despre unități lingvistice) lipsit de sens. (< fr. asémantique) Vezi definitia »
PAÍC, paici, s. m. Soldat din garda personală a sultanului sau a domnilor țărilor românești. – Din tc. peyk. Vezi definitia »
EUFÉMIC, -Ă adj. Eufemistic. [< fr. euphémique]. Vezi definitia »
IZOMÉTRIC, -Ă adj. (Despre cristale) Care are mărime egală; (despre versuri) cu măsură egală. ◊ Perspectivă izometrică = perspectivă ale cărei axe de comparație sunt egale. V. axonometric. [Var. isometric, -ă adj. / < fr. isométrique, cf. gr. isos – egal, metron – măsură]. Vezi definitia »
ASTRÓFIC, -Ă adj. (despre versuri) care nu formează strofe. (< fr. astrophique) Vezi definitia »