Definita cuvantului clar
CLAR, -Ă, clari, -e, adj. 1. (Despre imagini vizuale) Care se distinge bine, deslușit; vizibil; (despre ape) limpede; (despre surse de lumină) care împrăștie o lumină limpede, strălucitoare. ◊ (Substantivat, n.) Clar de lună = lumină strălucitoare de lună. ♦ Care este lipsit de impurități. 2. (Despre sunete sau voce) Care răsună distinct, precis. 3. (Despre gânduri, idei, cuvinte etc.) Ușor de înțeles; evident, lămurit. ♦ (Despre facultăți intelectuale) Care pătrunde ușor, înțelege bine lucrurile; (despre oameni) care se exprimă limpede. – Din lat. clarus, fr. clair.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu clar
AMBIPÁR, -Ă adj. (despre muguri) care generează atât flori, cât și frunze. (< fr. ambipare) Vezi definitia »
SCAPULÁR, -Ă I. adj. referitor la umăr; umeral. ♦ centură ~ă = centură din clavicule și omoplați. II. s. m. 1. (chir.) bucată de pânză care, trecută peste umeri, împiedică alunecarea unui bandaj ce înfășoară corpul. 2. bucată de stofă purtată de unele ordine călugărești peste umăr, peste veșminte. (< fr. scapulaire) Vezi definitia »
ARĂMÁR, arămari, s. m. Persoană care lucrează, fabrică sau vinde obiecte de aramă. – Din aramă + suf. -ar. Vezi definitia »
ORDINÁR, -Ă, ordinari, -e, adj. 1. Obișnuit, normal; de rând, comun. ◊ Fracție ordinară = raportul a două numere întregi. Sesiune ordinară = sesiune convocată conform regulamentului de funcționare. ◊ Loc. adv. (Franțuzism înv.) De ordinar = de obicei. ♦ (Mil.; înv.; substantivat, în expr.) A trece (sau a înscrie) la ordinar = a înscrie în registrul de evidență al rațiilor alimentare și al soldei. 2. De calitate inferioară, fără valoare, prost. ♦ Vulgar, grosolan, josnic. – Din fr. ordinaire, lat. ordinarius, germ. ordinär. Vezi definitia »
CANÁR s.m. Pasăre cântătoare, mică, cu pene galbene. [< fr. canari, cf. sp. canario < Canare – arhipelag în Oceanul Atlantic]. Vezi definitia »