hanțúșcă, hanțúște, s.f. (reg.) femeie sau fată afurisită. Vezi definitia »

ADERÉNȚĂ, aderențe, s. f. 1. Punct de sudură a unor țesuturi, organe etc. care în stare normală nu sunt sudate. 2. (Tehn.) Forță care menține alăturate două corpuri aflate în contact, care trebuie învinsă pentru a permite rularea unuia peste celălalt. Aderența dintre roțile unui vehicul și șosea.– Fr. adhérence. Vezi definitia »

zoánă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. zoánei; pl. zoáne Vezi definitia »

TÁSĂ s. f. ceașcă, cană. (< fr. tasse) Vezi definitia »

MORTIÉRĂ s.f. 1. V. mortier. 2. Deschidere îngustă în zidul unei fortificații care permite apărătorilor să tragă cu arma; fereastră de tragere. [< fr. meurtrière]. Vezi definitia »