TIRANÍE, tiranii, s. f. 1. Formă de conducere politică în Grecia antică; p. gener. conducere politică, guvernare despotică sau obținută prin uzurpare. 2. Caracterul a ceea ce este tiranic. ♦ Comportare, atitudine de tiran (2); faptă de tiran. – Din fr. tyrannie. Vezi definitia »

ISOMORFÍE s.f. v. izomorfie. Vezi definitia »

VENEPÚNCȚIE s. f. recoltare de sânge din lumenul unei vene cu ajutorul unui ac; puncție venoasă; venepunctură. (după engl. venepuncture) Vezi definitia »

AFAZÍE s. f. pierdere, totală sau parțială, a posibilității de exprimare a cuvintelor, datorată unei leziuni a cortexului; disfazie. (< fr. aphasie) Vezi definitia »

BAZIOTRIPSÍE s. f. operație constând în zdrobirea craniului fetal, când fătul nu poate fi extras prin craniotomie sau cranioclazie. (< fr. basiotripsie, engl. basiotrypsy) Vezi definitia »