Definita cuvantului coruncă
CORÚNCĂ, corunce, s. f. Dispozitiv folosit în industria extractivă pentru a prinde și a extrage prăjinile sau țevile rămase în gaura de sondă în urma unei avarii. – Et. nec.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu coruncă
coábă s.f. (reg.) fructul măceșului sau al trandafirului; căcădare, măceașă. Vezi definitia »
BULEÁNDRĂ, bulendre, s. f. (Pop. și fam.) Haină veche, ruptă, ponosită; fleandură. ♦ (La pl.) Lucruri vechi și fără valoare. ♦ Fig. Termen injurios pentru o femeie imorală. – Et. nec. Vezi definitia »
PIETRICÍCĂ, -ICEÁ, pietricele, s. f. 1. Diminutiv al lui piatră. 2. (Bot.; la pl.; în compusul) Pietricele-roșii = Dianthus saxigenus. – Piatră + suf. -icică, -icea. Vezi definitia »
CLUCEREÁSĂ, clucerese, s. f. Soția clucerului. – Clucer + suf. -easă. Vezi definitia »
LECTÚRĂ, lecturi, s. f. Faptul de a citi1; citit, citire. ◊ Sală de lectură = încăpere amenajată pe lângă o bibliotecă, în care publicul poate citi cărți, reviste etc. Lectură particulară = cărțile citite de un elev în afara manualelor. – Din fr. lecture, lat. lectura. Vezi definitia »