Definita cuvantului flaimuc
flaimúc s. m. Om prost, neghiob, nerod. – Origine necunoscută. Cuvântul a fost popularizat de Alecsandri, prin intermediul unui personaj numit Flaimuc (Șeineanu, Semasiol., 172). Numele poate veni de la vreo comedie germană din vremea aceea; în compunerea lui s-ar putea recunoaște germ. frei mucken „a bârfi neîngrădit”. Nu este posibilă interpretarea lui Scriban, care pleacă de la germ. verflucher „blestemat” (cf. Iordan, BF, VII, 261). – [3418]
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu flaimuc
sub papuc expr. (iron. – d. bărbați) condus (de o femeie), care ascultă (de o femeie). Vezi definitia »
cliúc, cliúcuri, s.n. (reg.) resturile strugurilor după tescuirea și scurgerea mustului; groșală, logor, huști, prăștină, boștină, tescovină, borhot, hoaspă, hostoape, hostopină, bozorină, boroghină, boașcă, comină. Vezi definitia »
șuc2, șúcuri, s.n. (reg.) izbitură, îmbrâncitură. Vezi definitia »
LACTODÚC s. n. conductă specială pentru transportul laptelui. (< fr. lactoduc) Vezi definitia »
țițúc, țițúci, s.m. (reg.) pui de pisică; țituș. Vezi definitia »