CAUCIÚC s.n. 1. Substanță elastică și rezistentă, care se fabrică sintetic sau din sucul unor arbori tropicali originari din America de Sud. 2. Anvelopă (umplută cu aer) care îmbracă roțile automobilelor, ale trăsurilor, ale bicicletelor etc. [Pron. ca-u-ciuc, pl. -uri. / < fr. caoutchouc, cf. sud-americ. cahuchu]. Vezi definitia »

irúc adj. m. (reg.) harnic, vioi, dezghețat. Vezi definitia »

ZĂPĂÚC, -Ă adj. v. zăbăuc. Vezi definitia »

STRĂINÚC, -Ă, străinuci, -e, adj. (Rar) Străinel. – Din străin + suf. -uc. Vezi definitia »

muzúc, muzúci, s.m. (reg.) arbore mic, bătrân, plin de crengi; butuc cu vlăstari; brădet. Vezi definitia »