Definita cuvantului comună
COMÚNĂ s. f. 1. oraș medieval, care se bucura de o anumită autonomie politică. 2. unitate de bază administrativ-teritorială compusă din unul sau mai multe sate. 3. ~ primitivă = prima formațiune social-economică din istoria societății, cu nivelul scăzut al forțelor de producție, proprietatea comună asupra mijloacelor de producție și egalitatea în repartiția produselor. ◊ C-a din Paris = formă de guvernare a orașului Paris, instituită în 1871 de masele muncitoare răsculate, prima încercare de instaurare a dictaturii proletariatului; Camera C-elor = una dintre cele două camere ale parlamentului englez. (<fr. commune)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu comună
níngă! interj. (reg.) iată!, iacă!, ia!, uite! Vezi definitia »
ripídă (ripíde), s. f. – Paravan sau apărătoare, obiect de cult cu care se protejează preotul. Mgr. ῥιπίδιον, în parte prin intermediul sl. ripida (Miklosich, Fremdw., 123; Vasmer, Gr., 128). Vezi definitia »
ADRÉSĂ, adrese, s. f. 1. Indicație (pe scrisori, pe colet etc.) cuprinzând numele și domiciliul destinatarului. ♦ Date care indică domiciliul unei persoane. ◊ Expr. (A spune, a vorbi etc. ceva) la adresa cuiva = (a spune, a vorbi etc. ceva) cu privire la cineva. A greși adresa = a) a nimeri în alt loc sau la altă persoană decât cea indicată; b) (fam.) a avea o părere greșită despre cineva sau ceva, a se înșela asupra cuiva. 2. Comunicare oficială făcută în scris de o organizație, o instituție etc. 3. (Inform.) Expresie (numerică) pentru localizarea informației în memorie (3). – Din fr. adresse. Vezi definitia »
ceícă s.f. (reg.) mătușă; tătăișă, nică; lele, nină, țață. Vezi definitia »
GRAMIÉRĂ s.f. Balanță specială în formă de sfert de cerc, folosită în industria hârtiei și a celulozei la determinarea gramajului. [Pron. -mi-e-. / et. incertă]. Vezi definitia »