bótă (bóte), s. f. – 1. Butoi, ciubăr. – 2. Vas de lemn, doniță. – Var. boată. Cuvînt romanic (it. botte, cf. sp. bota), intrat pe filieră orientală (ngr. μπότης, alb. bote „urcior”, bg. bota „vas de lemn”). După Miklosich, Lexicon, 49, din sl. bŭtarŭ „vatră”, „doagă”; pare însă cuvînt târziu în sl. Din per. buta „vatră”, după Popescu-Ciocănel 16. – Der. botar, s. m. (dogar); botcă, s. f. (celulă de fagure în care se dezvoltă matca; scobitură în trunchiul unui copac). Vezi definitia »

PAHIMENINGÍTĂ s. f. inflamație cronică a pahimeningelui. (< fr. pachyméningite) Vezi definitia »

CÚPULĂ s. f. 1. potir mic în formă de degetar, care se află la baza ghindei și a altor fructe. 2. structură anatomică în formă de cupă. (< fr. cupule, lat. cupula) Vezi definitia »

PÓZNĂ, pozne. s. f. (Pop. și fam.) 1. Vorbă sau faptă care stârnește râsul. 2. Situație, întâmplare etc. curioasă, ciudată; ciudățenie. 3. Faptă regretabilă (dar lipsită de gravitate) comisă de cineva; împrejurare neplăcută pentru cineva. ♦ Farsă jucată cuiva. – Et. nec. Vezi definitia »

GESTÁNTĂ adj., s. f. gestă¹. (< it. gestante) Vezi definitia »