SPUMÁ, spumez, vb. I. (De obicei la pers. 3) 1. Intranz. și refl. (Despre ape, valuri etc.) A face spumă (1); a spumega (1). 2. Intranz. (Despre animale, mai ales despre cai) A spumega (2). ◊ Expr. A spuma de furie (sau de ciudă) = a fi foarte mânios. – Din spumă. Vezi definitia »

DĂRMÁ vb. I. v. dărâma. Vezi definitia »

INTIMÁ, intimez, vb. I. Tranz. (Jur.) 1. A notifica, a face cunoscut, a pune în vedere. 2. A chema în judecată, a cita în fața unei instanțe superioare. – Din fr. intimer, lat. intimare. Vezi definitia »

PREZUMÁ vb. I. tr. (Rar) A judeca după anumite probabilități; a presupune. [P.i. prezúm. / < fr. présumer, cf. lat. praesumere]. Vezi definitia »

Forma speciala a vinovatiei ce se caracterizeaza prin accea ca subiectul actiunii prevede ori accepta producerea unor urmari periculoase, insa cele produse in realitate sunt mult mai grave, pe care le-a prevazut, dar a socotit fara temei ca nu se vor produce, sau nu le-a prevazut, dar putea si trebuia sa le prevada. Vezi definitia »