MELIORATÍV, -Ă, meliorativi, -e, adj. (Lingv.; despre cuvinte, expresii etc.) Cu sens laudativ, favorabil. [Pr.: -li-o-] – Din fr. mélioratif. Vezi definitia »

CONFESÍV, -Ă adj. (Liv.) Cu caracter de confesiune. [< confes(iune) + -iv]. Vezi definitia »

RESTRICTÍV, -Ă adj. care creează restricții. (< fr. restrictif) Vezi definitia »

NATÍV, -Ă, nativi, -e, adj. 1. (Despre însușiri) înnăscut, natural (I 4); firesc. 2. (Chim.; despre elemente, mai ales despre metale) Care se găsește în zăcămintele din scoarța pământului în stare pură, necombinată cu alte substanțe. – Din lat. nativus, fr. natif, germ. nativ. Vezi definitia »

REVERSÍV, -Ă adj. (despre mecanisme, procese etc.) care revine spontan la poziția sau la starea inițială după încetarea fenomenului modificator. (< fr. réversif) Vezi definitia »