MAJÓR, -Ă adj. 1. Ajuns la majorat. 2. Principal, de mare importanță. 3. (Muz.) Gamă majoră sau mod major = gamă sau mod din cinci tonuri și două semitonuri, situate între treptele a treia și a patra, a șaptea și a opta. 4. (Log.) Termen major = predicatul concluziei unui silogism; premisă majoră = premisa care conține termenul major. [< fr. majeur, cf. lat. maior – comparativul lui magnus]. Vezi definitia »

OZÓR, ozoare, s. n. (Reg.) Motiv, model, desen de cusătură sau de țesătură. – Din ucr. dial. uzŭor. Vezi definitia »

INCENDIATÓR, -OÁRE s.m. și f. Provocator al unui incendiu. ♦ (Fig.) Ațâțător, provocator. [Pron. -di-a-. / < incendia + -tor]. Vezi definitia »

SUSPENSÓR¹, suspensoare, s. n. Bandaj, dispozitiv cu ajutorul căruia este susținută o hernie, un organ căzut etc. – Din fr. suspensoir. Vezi definitia »

RUBRIFLÓR, -Ă adj. cu flori roșii. (< lat. rubriflorus) Vezi definitia »