Definita cuvantului concatenație
CONCATENÁȚIE s. f. 1. figură de stil constând în înlăturarea membrelor unei perioade prin cuvinte împrumutate de la un membru precedent; înlănțuire retorică de anadiploze succesive; conexiune; epiplocă. 2. (lingv.) înlănțuire de elemente vecine, în plan sintagmatic; (p. ext.) înlănțuire de elemente constitutive (cauze și efecte, termeni ai unui silogism etc.); juxtapunere. (<fr. concaténation, lat. concatenatio)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu concatenație
TRIPLOIDÍE s. f. stare a unei ființe triploide. (< fr. triploïdie) Vezi definitia »
ENTROPIE, entropii, s. f. 1. Mărime de stare termică a sistemelor fizice, care crește în cursul unei transformări ireversibile a lor și rămâne constantă în cursul unei transformări reversibile.. 2. Mărime fundamentală în teoria informației, care indică cantitatea de informație raportată la un element al mesajului transmis. 3. P. gener. Măsură care indică gradul de organizare al unui sistem. – Din fr. entropie. Vezi definitia »
DISOCIÁȚIE, disociații, s. f. Disociere. ♦ Rezultatul unei disocieri. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. dissociation, lat. dissociatio. Vezi definitia »
PREFIXÁȚIE s.f. Prefixare. [Gen. -iei. / < fr. préfixation]. Vezi definitia »
HIDROFTALMÍE s. f. întindere patologică a globului ocular ca urmare a creșterii volumului umorii apoase. (< fr. hydrophtalmie) Vezi definitia »