POMÉLĂ s. f. balama în jurul căreia pivotează o ușă ușoară, un volet. (< fr. paumelle) Vezi definitia »

FANFÁRĂ s.f. Formație muzicală compusă din instrumente de suflat și de percuție. ♦ Muzică compusă pentru instrumente de suflat și de percuție; arie executată din instrumente de alamă. [Var. famfară s.f. / < fr. fanfare, it. fanfara]. Vezi definitia »

fótă (fóte), s. f. – 1. (Înv.) Șorț. – 2. Fustă. – 3. Prosop. – Mr. fotă. Tc. fota „prosop de baie care se încinge la brîu” (definit astfel de Diego Galán, Viajes, p. 110; Șeineanu, II, 174; Meyer 111; Lokotsch 622), cf. ngr. φουτᾶς, alb. futë, bg., sb. futa, port. fota (Eguilaz 400), it. futa (Battisti, III, 1741). Este fusta tipică portului țărănesc, formată dintr-un dreptunghi de stofă cu care se înconjoară trupul. Este dublet al lui fotaz, s. n. (înv., valtrap), din ngr. (după Bogrea, Dacor., III, 730, din tc. cotaz „podoabă”). Din rom. provine rut. fota, fotka (Mikoosich, Wander., 10; Candrea, Elemente, 402; Berneker 287). Vezi definitia »

súrlă (-le), s. f. – 1. Trompetă, goarnă. – 2. Rîtul porcului. – 3. Grămadă de lemne așezată în formă de piramidă. – 4. Colibă de formă conică. – Var. 2 zurnă. Mr. surlă, zurnă, megl. surlă. Tc. surna, zurna (per. surna, cuman. suruna), prin intermediul sl., cf. sb., cr. surla „flaut”, pol. surma, rus. surna (Miklosich, Fremdw., 128; Cihac, II, 381; Șeineanu, II, 331; Lokotsch 1952), ngr. ζουρνᾶς, σούρλα, bg. zurla „rît”, alb. zurnë. Formele cu l (ngr., bg., sb.) ar putea proveni din rom., cf. Candrea, Elemente, 403. – Der. surlar (var. surlaș, surmaci, sîrmaci), s. m. (trompetist, cîntăreț din surlă), ultimele var. direct din tc. Vezi definitia »

LIGATÚRĂ s.f. 1. Legare cu un fir de ață sau de catgut a unui vas sanguin sau a unui organ tubular; firul cu care se face această legătură. 2. (Poligr.) Semn grafic care conține mai multe litere; logotip. [< fr. ligature, cf. lat. ligatura – legătură]. Vezi definitia »