pălăríe (pălăríi), s. f. – Obiect de îmbrăcăminte cu boruri folosit pentru acoperirea capului. Probabil din it. cappelleria (P. Panaitescu, BL, XIII, 155). Celelalte explicații sînt nesatisfăcătoare: din rom. păr (Tiktin); din gr. φαλαρίον (Diculescu, Elemente, 470); din lat. pariolum › it. paiuolo „ceaun” (Scriban). – Der. pălărier, s. m. (persoană care confecționează, repară sau vinde pălării); pălărierie, s.fr. (atelier de pălării). Din rom. provine bg. palarija (Capidan, Raporturile, 223; Bernard 34). Vezi definitia »

GEOGENÍE s.f. Ramură a geologiei care studiază originea și formarea Pământului. [Gen. -iei. / cf. fr. géogénie < gr. ge – pământ, genesis – naștere]. Vezi definitia »

POMPIERÍE s. f. (Rar) Corpul pompierilor (1), cazarma sau sediul pompierilor. ♦ Serviciul de pompier (1). [Pr.: -pi-e-] – Pompier + suf. -ie. Vezi definitia »

BRONHOCONSTRÍCȚIE s.f. (Med.) Contracție a bronhiilor și bronhiolelor. [Gen. -iei. / < fr. bronchoconstriction]. Vezi definitia »

PREMEDICÁȚIE s.f. (Med.) Administrare înainte de operație a unor medicamente destinate a calma teama bolnavului, a diminua secrețiile, a prepara acțiunea anestezicelor etc. [Gen. -iei. / < fr. prémédication]. Vezi definitia »