PUNITÍV, -Ă, punitivi, -e, adj. (Livr.) Care pedepsește; destinat să pedepsească. – Din fr. punitif. Vezi definitia »

PERFECTÍV, -Ă adj. (despre verbe) care exprimă acțiunea, eliminând noțiunea de durată și de desfășurare și insistând asupra începutului și sfârșitului ei. (< fr. perfectif, germ. perfektiv) Vezi definitia »

substantiv feminin (pl. porodici) – tomata rosie; regionalism din Transilvania, etimologie maghiara (paradics). Vezi definitia »

substantiv; – veston; regionalism din Transilvania, zona Salaj; provine din limba maghiara. Vezi definitia »

SUBSTANTÍV adj.m. Colorant substantiv = materie colorantă care vopsește direct fibrele textile, în special cele vegetale, fără ajutorul mordanților. // s.n. (Gram.) Parte de vorbire flexibilă care denumește ființe, lucruri, noțiuni abstracte etc. [Cf. lat. substantivus, fr. substantif]. Vezi definitia »