GALENÍSM s.n. (Med.) Doctrină a lui Galenus, potrivit căreia bolile s-ar datora ruperii echilibrului dintre cele patru umori fundamentale ale organismului: sângele, flegma, bila neagră și bila galbenă. [< fr. galénisme]. Vezi definitia »

OBSCURANTÍSM s. n. stare de înapoiere culturală. ◊ atitudine ostilă față de răspândirea științei și culturii. (< fr. obscurantisme) Vezi definitia »

OXICARBONÍSM s. n. intoxicație cu bioxid de carbon. (< fr. oxycarbonisme) Vezi definitia »

HIPEREROTÍSM s. n. impuls și preocupări sexuale exage-rate, patologice. (< hiper- + erotism) Vezi definitia »

OCAZIONALÍSM s.n. Concepție idealist-teologică din sec. XVII, care încerca să învingă, prin invocarea intervenției directe a divinității, inexplicabilitatea interacțiunii dintre suflet și corp. [Pron. -zi-o-. / cf. fr. occasionnalisme, it. occasionalismo]. Vezi definitia »