SCALD s.m. Nume al vechilor poeți scandinavi. [< fr. scalde, cf. scand. skald]. Vezi definitia »

HERÁLD, heralzi, s. m. Dregător la curțile suveranilor din evul mediu, care avea sarcina de a purta insignele monarhilor sau ale principilor, de a anunța începutul turnirelor și numele învingătorilor, de a transmite declarațiile de război etc. – Din lat. heraldus. Cf. fr. héraut. Vezi definitia »

BITTERFELD, oraș în E Germania centrale (Saxonia-Anhalt), pe rîul Mulde; 105 mii loc. (1987, cu suburbiile). Expl. de lignit. Ind. chimică, a aluminiului. Constr. de mașini. Prepararea magneziului și grafitului. Fundat în 1143. Vezi definitia »

MANGOLD s.m. Specie de sfeclă (Beta vulgaris cicla) înrudită cu cea de zahăr, dar de la care se consumă tijele groase albicioase și frunzele, preparate ca și spanacul; din germ. Mangold Vezi definitia »

BOLD, bolduri, s. n. (Reg.) 1. Ac de mărime variabilă, cu o măciulie la unul din capete; (în special) ac cu gămălie. ♦ Vârf ascuțit. ♦ Cui de metal, ca o măciulie, servind ca podoabă. Paftale cu bolduri (TEODORESCU). 2. Băț ascuțit cu care se îndeamnă la mers vitele. ♦ Împunsătură, înțepătură. Dete bolduri boilor (POPESCU). 3. (Înv.) Îndemn, imbold. – Slav (v. sl. bodlı „ghimpe”). Vezi definitia »