CONSERVATÓR², -OÁRE I. adj. 1. care conservă, conservativ², conservatorist. 2. atașat de instituțiile trecutului, refractar la ceea ce este nou. ♦ partid ~ (și s. m. pl.) = denumire a unor partide valorificând tradiția în plan politic și ideologic. II. s. m. f. cel care îngrijește piesele dintr-un muzeu; custode. III. s. n. 1. instituție specializată, subordonată administrației poștale, unde sunt păstrate colecții filatelice. 2. ~ de ulei = rezervor metalic deasupra capacului unor transformatoare electrice care folosesc ca izolant uleiul. (< fr. conservateur, lat. conservator) Vezi definitia »

CONVERTÓR, convertoare, s. n. Circuit electronic cu un singur tub electronic, care realizează transformarea frecvenței semnalelor incidente în radioreceptoare. – Din engl. converter. Vezi definitia »

VOCIFERATÓR, -OÁRE s.m. și f. (Rar) Vociferant. [< fr. vociférateur]. Vezi definitia »

TRANSFUZÓR, -OÁRE s.m. și f. Persoană specializată în transfuzii. [Cf. fr. transfuseur]. Vezi definitia »

REMEMORATÓR, -OÁRE adj. (Rar) Care ține de rememorare, referitor la rememorare. [Cf. it. rimemoratore]. Vezi definitia »