APRETÓR, -OÁRE s. m. f. lucrător care apretează țesături, piei etc. (< fr. apprêter) Vezi definitia »

STIGMATOFÓR s. n. (bot.) parte terminală a stilului care poartă stigmatele. (< lat. stigmatophorus) Vezi definitia »

ARĂTĂTÓR, arătătoare, s. n. 1. Lamă îngustă (de la instrumentele de măsurat) care indică greutatea, direcția, timpul etc.; indicator. 2. Degetul al doilea de la mână (cu care se arată). ◊ (Adjectival) Deget arătător. – Din arăta + suf. -(ă)tor. Vezi definitia »

CVÁTUOR s. n. compoziție pentru patru părți vocalice sau instrumentale. (< fr. quatuor, cf. lat. quatuor, patru) Vezi definitia »

jímbor s.m. (reg.) om cu dinții crescuți unul peste altul. Vezi definitia »