PROGRÉSIE s.f. (Mat.) Șir finit de numere care derivă, după o anumită regulă, unul din celălalt. ◊ Progresie aritmetică = progresie în care fiecare termen este rezultatul adunării termenului precedent cu un număr constant, numit rația progresiei; progresie geometrică = progresie în care fiecare termen este rezultatul înmulțirii termenului precedent cu un număr constant, numit rația progresiei. [Gen. -iei, var. progresiune s.f. / cf. fr. progression, lat. progressio]. Vezi definitia »

DEMONOLOGÍE s. f. pretinsă știință religioasă sau parte a mitologiei care se ocupă cu studiul demonilor. (< fr. démonologie) Vezi definitia »

DIZENTERÍE, dizenterii, s. f. Boală infecțioasă contagioasă care se manifestă prin ulcerații intestinale, dureri abdominale violente și diaree cu sânge. – Din fr. dysenterie, lat. dysenteria. Vezi definitia »

METALOCROMÍE s. f. tehnică a colorării suprafețelor metalice. (< fr. métallochromie) Vezi definitia »

CHIROGRAFÍE s.f. Studiul liniilor și semnelor palmare și digitale ale mâinii. [< fr. chirographie, cf. gr. cheir – mână, graphein – a scrie]. Vezi definitia »