DOCIMAZÍE, docimazii, s. f. Examen de laborator care urmărește să stabilească (în medicina judiciară) cauzele morții cuiva. – Din fr. docimasie. Vezi definitia »

PNEUMOTERAPÍE, pneumoterapii, s. f. Metodă de tratament în bolile pulmonare, care folosește inspirarea aerului comprimat sau rarefiat. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumothérapie. Vezi definitia »

IMNOGRAFÍE s. f. arta de a compune imnuri; imnodică. (< fr. hymnographie) Vezi definitia »

gingíe (gingíi), s. f. – Țesut care învelește rădăcinile și o parte din corpul dinților și a măselelor. – Mr. dzindzie, istr. (žinžire). Lat. gingῑva (Diez, I, 206; Pușcariu 721; Candrea-Dens., 745; REW 3675; DAR), cf. it., prov., port. gingiva (calabr. gringria), fr. gencive, sp. encía. În Trans. de Nord se folosește var. gingină, care explică și istr. Cf. ALR, I, 31. Din rom. provine ngr.τσιντσία (Murnu, Lehnwörter, 45). – Der. îngingia, vb. (a se face bobul de porumb; a prospera, a se îmbogăți). Vezi definitia »

PALEOFITOLOGÍE s. f. paleobotanică; fitopaleontologie. (< fr. paléophytologie) Vezi definitia »