RADIOEMÍSIE s. f. v. radioemisiune. Vezi definitia »

abnegațíe s. f. devotament dus până la sacrificiu. (< fr. abnégation, lat. abnegatio) Vezi definitia »

ASTRONOMÍE (‹ fr., lat.) s. f. Știință care se ocupă cu studiul aștrilor, al mișcării și evoluției lor, al structurii și compoziției etc., precum și cu studiul sistemelor de aștri, al galaxiilor și al Universului. Observații sistematice asupra cerului au fost făcute din milen. 3 î. Hr. în China, India, Egipt. Babilonienii sînt cei care au delimitat constelațiile. Prin sec. 6 î. Hr. grecii studiau mișcarea aștrilor, forma cerului și a Pămîntului; de la ei ni s-au păstrat denumirile stelelor și ale constelațiilor. În Europa, a. începe să se dezvolte abia în sec. 16, după ce Copernic a fundamentat sistemul heliocentric. În sec. următor se pun bazele a. moderne, îndeosebi, prin contribuțiile lui Galilei, Kepler și Newton. V. și cosmogonie, cosmografie, cosmologie. Vezi definitia »

AUTOANALGEZÍE s. f. metodă de analgezie generală prin care bolnavul își diminuează singur durerea, prin inhalația analgezicului. (< fr. auto-analgésie) Vezi definitia »

locație (indiferent de natura sa: geografică, arheologică, informatică(sit web), peisagistică).Din latinescul situs. În franceză: cite, în engleză: site. Vezi definitia »