bértă (bérte), s. f. – Podoabă de cap, văl. – Var. b(e)artă, bortă, partă. Mag. bérta, din germ. Berthe, cf. fr. berthe, sp. berta. Var., provenind din mag., sînt populare în Trans., ca și der. bertelie. Pentru acesta din urmă, cf. Bogrea, Dacor., IV, 793. Vezi definitia »

OBSOLESCÉNȚĂ s.f. Declasare tehnologică a unui material industrial prin apariția altuia, mai modern; uzură morală. ◊ obsolescență profesională = proces de învechire a componentelor unei profesiuni ca urmare a asimilării progresului tehnico-științific. (< engl., fr. obsolescence) Vezi definitia »

SEPULTÚRĂ s.f. (Franțuzism) Loc de înmormântare; mormânt. [< fr. sépulture]. Vezi definitia »

puicúță, puicúțe, s.f. 1. (pop.) pui de sex feminin; puică mică. 2. (pop.) iubită, iubițea, iubițică. 3. (pop.; deprec.) cocotă, prostituată. 4. (reg.; la pl.) boabele de porumb rămase neînflorite după ce s-au făcut floricelele; puichițe. 5. specie de cartofi lunguieți. Vezi definitia »

BACTERIORÍZĂ s.f. (Geol.) Totalitatea florei bacteriene care trăiește în rizosferă. [Pron. -ri-o-. / cf. it. batteriorizi]. Vezi definitia »