OSTEOMIELÍTĂ, osteomielite, s. f. Formă de osteită de natură infecțioasă, localizată mai ales la nivelul măduvei oaselor. [Pr.: -te-o-mi-e-] – Din fr. ostéomyélite. Vezi definitia »

BLĂNÍȚĂ, blănițe, s. f. Diminutiv al lui blană (1). – Blană + suf. -iță. Vezi definitia »

IDEMPOTÉNȚĂ s.f. (Mat.) Proprietate a elementelor unei mulțimi având o operație binară, astfel ca prin compunere cu ele însele să rămână neschimbate. [< fr. idempotence, cf. lat. idem – același, potentia – putere]. Vezi definitia »

MEDIÁNTĂ s. f. treapta a treia și a șasea a unei game diatonice; acord minor al acestei trepte. (< fr. médiante) Vezi definitia »

adícă adv. Vezi definitia »