RĂSUCÍRE, răsuciri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) răsuci și rezultatul ei; răsuceală. 2. Defect al pieselor de cherestea produs la uscare, care face ca suprafața lor să devină elicoidală. 3. (Bot.; în sintagma) Răsucirea frunzelor = boală virotică a cartofului, a tutunului și a pătlăgelelor roșii, manifestată prin îngălbenirea și răsucirea frunzelor și oprirea din dezvoltare a plantelor. – V. răsuci. Vezi definitia »

clădire, în care pot trăi o persoană sau mai multe Vezi definitia »

afrontáre (a-fron-) s. f., g.-d. art. afrontắrii Vezi definitia »

SOLIDARIZÁRE, solidarizări, s. f. Acțiunea de a (se) solidariza și rezultatul ei. – V. solidariza. Vezi definitia »

BLANȘÁRE s. f. opărire a cărnii, a legumelor destinate preparării anumitor conserve. (< blanșa) Vezi definitia »