bărbíe (bărbíi), s. f. – Parte a feței formată de proeminența maxilarului inferior, barbă. Lat. *barbilia (Pușcariu 184; Tiktin; DAR), cf. it. barbiglio, sp. barbilla. Cuvîntul rom. poate fi der. intern. Cuvînt generalizat (ALR, 34). – Der. bărbiță, s. f. (bavețică). Vezi definitia »

DEMONSTRÁȚIE s. f. 1. raționament prin care se probează adevărul unei teoreme, al unei judecăți. 2. manifestare, exteriorizare a unui sentiment, a unei atitudini etc. 3. manifestație de masă cu caracter politic. 4. (mil.) exercițiu tactic prin care se urmărește înșelarea inamicului. 5. procedeu de compoziție literară constând în descrierea unui fapt particular, povestirea unui eveniment. (< fr. démonstration, lat. demonstratio, /3/ rus. demonstrațiia) Vezi definitia »

PIELECTOMÍE s.f. Rezecție a unei porțiuni a bazinetului. [Gen. -iei. / cf. gr. pyelos – bazin, ektome – excizie]. Vezi definitia »

PREANESTEZÍE s.f. (Med.) Prenarcoză. [Gen. -iei. / < fr. préanesthésie]. Vezi definitia »

FONOGENÍE s. f. însușirea de a fi fonogen. (< fr. phonogénie) Vezi definitia »