FRANCMASÓN s.m. Membru al francmasoneriei; mason. [< fr. franc-maçon]. Vezi definitia »

PLAFÓN, plafoane, s. n. 1. Suprafață interioară a planșeului superior al unei încăperi; tavan, bagdadie. 2. Cifră-limită, limită valorică (maximă) în cadrul unor operații financiare, care nu poate fi depășită. ◊ Plafon de casă = limita până la care se pot păstra în permanență într-o casierie sume pentru efectuarea unor plăți curente. 3. Nivel maxim al unei mărimi (viteză, turații etc.) pe care îl poate atinge un sistem tehnic. 4. Înălțime la care se găsește, la un moment dat, suprafața inferioară norilor față de sol. 5. Altitudine maximă la care se poate urca o aeronavă. – Din fr. plafond. Vezi definitia »

DENDRÓN¹ s. n. dendrită (1). (< fr. dendrone) Vezi definitia »

MICRORAIÓN, microraioane, s. n. Element teritorial urbanistic, constituit dintr-o suprafață de 20-50 de ha și din 5000-15000 de locuitori cuprinzând locuințe, magazine, școli etc. [Pr.: -ra-ion] – Micro¹ + raion. Vezi definitia »

OSTEOFÓN s. n. dispozitiv electroacustic care transmite sunetele exterioare în urechea internă prin intermediul sistemului osos al capului. (< fr. ostéophone) Vezi definitia »