PARTENOGENÓN s.m. (Biol.) Organism rezultat prin partenogeneză. [< fr. parthénogenon, cf. gr. parthenos – fecioară, genos – urmaș]. Vezi definitia »

CON², conuri, s. n. 1. Suprafață descrisă de o dreaptă care se deplasează sprijinindu-se pe o curbă închisă imobilă și pe un punct fix exterior. ♦ Corp geometric mărginit de o asemenea suprafață și de un plan. 2. (Geogr.; în sintagmele) Con vulcanic = formă de relief conică cât un munte, constituită în urma erupțiilor vulcanice, din lavă, cenușă etc. Con de dejecție = formă de relief în evantai, rezultată din acumularea materialului transportat de torenți acolo unde se micșorează panta; agestru. ♦ (Fiz.) Con de lumină = mănunchi de raze care pleacă dintr-un punct luminos și cade pe o suprafață. 3. Fructul coniferelor, format dintr-un ax cu numeroși solzi lemnoși, care reprezintă florile mascule sau femele. – Din fr. cône. Vezi definitia »

TESTOSTERÓN s.m. (Biol.) Unul dintre cei mai activi hormoni androgeni, cu multiple întrebuințări terapeutice. [Var. testosteronă s.f. / cf. fr. testostérone, engl. testosterone]. Vezi definitia »

gomón (-nuri), s. n. – 1. Ceartă, dispută. – 2. Adunare. Sl. (pol., rus.) gomon (Cihac, II, 124; DAR). – Der. gomoni, vb. (a vorbi, a discuta; refl., a se pune de acord, a se învoi), cf. rus. gomoniti „a face zgomot”. Vezi definitia »

MICROMICRÓN, micromicroni, s. m. (Fiz.) A milioana parte dintr-un micron. – Din fr. micromicron. Vezi definitia »