coámă (coáme), s. f. – 1. Păr lung crescut pe grumazul sau spinarea unor animale. – 2. Păr lung, plete. – 3. Creastă, culme. – 4. Creastă (de acoperiș). Mr., megl. coamă, istr. comę. Lat. cŏma (Pușcariu 305; Candrea-Dens., 377; REW 2071; DAR); cf. it. chioma, prov. v. sp., port. coma. – Der. comat (var. încomat), adj. (cu coamă, pletos); comos, adj. (pletos). Matei Caragiale pare să fi fost primul care a folosit vb. a încoma „a încununa cu plete” (nori ce trec încomînd cerul), construit pe baza adj. anterior; comar, s. n. (partea dinspre ceafă a apărătorii de jug). Vezi definitia »

drîmbă (drấmbe), s. f. – 1. (Înv.) Trompă marină. – 2. Instrument muzical, drîng. – 3. (Înv.) Bandă, grup, ceată. – 4. (Arg.) Penis. Sl., cf. pol. drumbla, rut. drymba, drymla, mag. doromb(lya), sb. drombulja (Cihac, I, 101; Tiktin; Pascu, Arch. Rom., VII, 559). Pentru sensul 3, cf. trîmbă (după Conev 104, drîmbă ar proveni din acesta din urmă). Se consideră în general că termenii sl. provin din germ. Trommel; ceea ce ar însemna că asemănarea lui drîmbă cu drîng este întîmplătoare. – Der. drîmboi, s. n. (drîmbă, instrument muzical); drîmboaie, s. f. (drîmbă, instrument muzical); drîmboi, s. m. (botos; mucos; puști); drîmboi(a), vb. refl. (a se îmbufna, a pune botul). Vezi definitia »

OLÁNDĂ s. f. pânză de in fină și deasă, folosită la confecționarea lenjeriei. (< fr. hollande, it. olanda) Vezi definitia »

nătă- Prefix care arată ideea de incapacitate sau prostie. Creație expresivă, pare să se bazeze pe imaginea de vorbire anormală, cf. sp. tonto, bobo, chocho, memo etc. – Der. nătăfleț, adj. (prost, gogoman), comp. teflu și fleț, v. aici; năfletec, adj. (Trans., neghiob, nătărău), metateză a cuvîntului anterior; nătăfleață, s. m. (poreclă pentru persoanele zăpăcite); nătărău, s. m. (gogoman, nătăfleață), cu suf. expresiv (după Cihac, II, 213; legat de cr. tartari „a bîlbîi, a gîngăvi”; după Lambrior, Rom., 350, din lat. natura; după Șeineanu, Semasiol., 229; Philippide, Principii, 97; Tiktin; Candrea și Scriban, din netare ‹ tare, explicație greu de admis fonetic); nătăraucă, s. f. (proastă, neghioabă); nătăraie, s. f. (prostie, nerozie); nătăvălos, adj. (Munt., greoi, stîngaci, leneș), prin asociație cu mătăhălos (după Scriban, cu tăvăli); nătimană (var. nătimală), s. f. (fantoșă, sperietoare), prin încrucișare cu namină sau namilă, sau cu natimă; nătîng, adj. (prost, neghiob, nebun), prin încrucișare cu sl. netęgŭ „muncă” (după Cihac, II, 213, sl. ajunge pentru a explica rom., dar rezultatul nă- indică tratamentul expresiv; după Tiktin și Scriban, din sl. tągŭ „puternic, viteaz”); nătîngi, vb. refl. (a se tîmpi, a se prosti); nătîngie, s. f. (prostie); nătîntoc, adj. (prost, imbecil), pentru a cărui der. cf. sărîntoc; nătîntol, adj. (prost), prin încrucișare cu mototol, cf. și motîntan, motîntoc; neder, adj. (Munt., gogoman, nătăfleață), probabil în loc de *neter, cf. nătărău; netot, adj. (prost, naiv), prin încrucișare cu tot (după Tiktin, Candrea și Scriban, din tot; după Cihac, II, 518, din mag. tót „slav”); netoție, s. f. (prostie); năsărîmb, adj. (tont, prost), în loc de *nătărîmb (cf. var. năstărîmb), probabil prin încrucișare cu sărîntoc (după Cihac, II, 215, din sl. nesramĭnŭ „nerușinat”); năs(t)ărîmbă, s. f. (prostie, minciună); năsărîngă, s. f. (Trans., nerozie, prostie, obrăznicie). Vezi definitia »

ládă (lắzi), s. f. 1. Cufăr de lemn. – 2. Sipet, casă de bani. – 3. (Trans. de S.) Sicriu, coșciug. – 4. (Trans., Banat) Sertar. Germ. Lade, prin intermediul mag. láda (DAR) sau al sl. (cr., slov., pol., rut.) lada, cf. sb. lad (Miklosich, Fremdw., 104; Cihac, II, 163; Conev 82). – Der. lădiță, s. f. Vezi definitia »