ALEATÓRIU, -IE adj. Care depinde de un eveniment viitor și nesigur; supus întâmplării; întâmplător; stocastic. [Pron. a-le-a-to-riu, var. aleator, -oare, aleatoric, -ă adj. / cf. fr. aléatoire, it. aleatorio, lat. aleatorius < alea – zar]. Vezi definitia »

saraclíu s.n. (înv.) numele unui obiect de îmbrăcăminte bărbătesc pentru cap. Vezi definitia »

PREZBITÉRIU s. n. 1. sfatul prezbiterilor. 2. casă parohială (catolică). (< lat. presbyterium) Vezi definitia »

puríu, puríe, adj., s.m. (reg.) 1. (adj.) cărunt; bătrân. 2. (înv.) tată. Vezi definitia »

pistolagíu, pistolagíi, s.m. (înv.) pistolar. Vezi definitia »