abatór s. n. 1. construcție unde se sacrifică animalele destinate consumului populației. 2. (fig.) masacru. (< fr. abattoir) Vezi definitia »

VĂTĂMĂTÓR, -OÁRE, vătămători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care vatămă sau poate vătăma; dăunător, păgubitor, stricător. ♦ (Substantivat, m.) Nume dat insectelor (sau altor animale) care produc stricăciuni plantelor de cultură. 2. S. f. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu flori galbene-aurii, cu fructul o păstaie, întrebuințată ca plantă medicinală și de nutreț (Anthyllis vulneraria). 3. S. f. Plantă graminacee cu frunze păroase, cu floarea grupată în spiculețe (Bromus commutatus). – Vătăma + suf. -ător. Vezi definitia »

SUPOZITÓR s.n. Medicament în stare solidă și de formă lunguiață, care se administrează pe cale anală. [< fr. suppositoire]. Vezi definitia »

ASAMBLÓR, -OÁRE I. s. m. f. muncitor specialist în asamblarea pieselor, a subansamblelor. II. s. n. (inform.) program care prelucrează instrucțiunile scrise într-un limbaj simbolic pentru calculator. (< fr. assembleur) Vezi definitia »

MUNTIȘÓR, muntișori, s. m. (Rar) Munticel. – Munte + suf. -ișor. Vezi definitia »