BÂNTUITÓR, -OÁRE, bântuitori, -oare, adj. Care bântuie. – Din bântui + suf. -(i)tor. Vezi definitia »

IMPERÁTOR s.m. (Ist.) 1. Titlu onorific care se conferea generalilor romani de către soldați sau de către senat după repurtarea unei victorii asupra dușmanului. 2. Împărat. [< lat. imperator]. Vezi definitia »

văcsuitór (-su-i-) s. m., pl. văcsuitóri Vezi definitia »

Uscator de par Vezi definitia »

RĂCITÓR, -OÁRE, răcitori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care ajută la menținerea unei temperaturi scăzute, care răcește (1). 2. S. n. Instalație folosită pentru răcirea sau menținerea unei temperaturi scăzute față de cea a mediului ambiant a unui material, a unei substanțe sau a unui spațiu închis, cu ajutorul unui agent refrigerent ca gheață, lichid volatil, aer sau apă rece etc.; dulap cu pereți dubli, în care se menține o temperatură joasă prin introducerea de gheață și care se folosește pentru păstrarea la rece a alimentelor sau pentru răcirea băuturilor. – Răci + suf. -tor. Vezi definitia »