SUPLEÁNT, -Ă, supleanți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Suplinitor. ♦ (În vechea organizare judecătorească) Judecător care ocupa prima treaptă în magistratură și care avea anumite atribuții secundare sau intra în compunerea completelor de judecată în cauze de importanță mai mică. 2. Adj. (Ieșit din uz; în sintagma) Membru supleant = membru ales sau numit într-un comitet, într-o comisie, într-un organ (de partid sau de stat) etc., care putea înlocui pe titular și care avea drept de vot consultativ. [Pr.: -ple-ant] – Din fr. suppléant. Vezi definitia »

FASCINÁNT, -Ă, fascinanți, -te, adj. Care fascinează, care captivează; captivant, seducător, fascinator. – Din fr. fascinant. Vezi definitia »

BIOLOGIZÁNT, -Ă adj. Care reduce viața societății la funcții, procese sau legi biologice. [Cf. fr. biologissant]. Vezi definitia »

PLENIPOTÉNT, plenipotenți s. m., adj. (Înv.) Plenipotențiar. – Din lat. plenipotens, -ntis. Vezi definitia »

TOLERÁNT, -Ă adj. Îngăduitor, indulgent. [Cf. fr. tolérant]. Vezi definitia »