CĂRĂTÓR, cărători, s. m. Persoană care cară ceva; spec. hamal. – Căra + suf. -ător. Vezi definitia »

DONÓR, donori, s. m. 1. (Fiz.) Atom pentavalent care, introdus într-un semiconductor, cedează electroni acceptorului. 2. (Biol.) Individ care cedează celule, cromozomi etc. – Din fr. donneur, engl. donor. Vezi definitia »

ÎNVĂȚĂTÓR, -OÁRE, învățători, -oare, s. m. și f., adj. I. S. m. și f. 1. Persoană care predă cunoștințe și face educația civică a copiilor în primele clase de școală; institutor. ♦ Persoană care învață sau instruiește pe cineva; maestru, preceptor, dascăl. 2. Inițiator, autor sau propagator al unei doctrine; îndrumător, sfătuitor, povățuitor. II. Adj. (Înv.) Care învață, care sfătuiește. – Învăța + suf. -ător. Vezi definitia »

NEȘTIUTÓR, -OÁRE, neștiutori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care nu știe (nimic); ignorant, nepriceput; lipsit de cultură. ♦ (Substantivat) Neștiutor de carte = analfabet. ♦ Inocent, candid, naiv; p. ext. inofensiv. [Pr.: -ști-u-] – Ne- + știutor. Vezi definitia »

RĂSCOLITÓR, -OÁRE, răscolitori, -oare, adj. Care trezește amintiri, emoții; tulburător. – Răscoli + suf. -tor. Vezi definitia »