ASTROMETRÍE s. f. Ramură a astronomiei care se ocupă cu stabilirea poziției stelelor, cu determinarea coordonatelor geografice etc. – Din fr. astrométrie. Vezi definitia »

EOLIZÁȚIE s.f. Totalitatea transformărilor pe care le suferă rocile în deșerturi, în condițiile scrijelirii și polizării lor de către vânturile puternice care transportă particule de nisip în suspensie, sau prin saltație (în funcție de dimensiuni); pietrișurile supuse eolizației au suprafețe scrijelite, satinate uneori, prezentând fațete, muchii sau noduli (dreikantere). – [Sursa: M. Ielenicz și colaboratorii, Dicționar de geografie fizică, Editura Corint, București, 1999] Vezi definitia »

CHERATOMALACÍE s. f. înmuiere și perforație a corneei. (< fr. kératomalacie) Vezi definitia »

FOTOCHIMÍE s. f. ramură a chimiei care studiază efectele chimice ale luminii. (< fr. photochimie) Vezi definitia »

-BRAHÍE elem. brahi²(o)-. Vezi definitia »