MONOTÍP, -Ă I. adj. făcut după un singur model de tip. II. s. n. 1. mașină tipografică de cules și turnat literele una câte una. 2. procedeu de pictură pe cupru, pe sticlă sau un material plastic, transpusă prin imprimare pe hârtie. ◊ lucrare astfel obținută. (< fr. monotype) Vezi definitia »

BIOTÍP s.n. (Biol.) Grup de indivizi care au aceeași constituție genetică și care nu se deosebesc morfologic, prezentând în schimb diferențe de ordin biologic. [< fr. biotype]. Vezi definitia »

PERISÍP s.n. Fâșie de pământ la malul mării care închide un liman sau o lagună; cordon litoral; lido. [< fr. perisipe]. Vezi definitia »

PLASMOTÍP s. n. totalitatea materialului genetic situat în afara nucleului celulei; plasmon (2). (< fr. plasmotipe) Vezi definitia »

POLITÍP, politipuri, s. n. (Tipogr.) Grup de cuvinte sau de semne tipografice turnate într-o singură bucată și întrebuințate des, mai ales în titluri. – Din fr. polytype. Vezi definitia »