ITINERÁR, itinerare, s. n. Drum pe care se desfășoară o călătorie, cu indicarea localităților parcurse; marșrut. ♦ Indicator care cuprinde stațiile și orele de plecare și de sosire ale unui vehicul pe un parcurs. – Din fr. itinéraire, lat. itinerarius. Vezi definitia »

FRUCTÁR, fructari, s. m. Vânzător de fructe. – Fruct + suf. -ar. Vezi definitia »

PENÁR s. n. cutiuță în care se păstrează penițele, creioanele etc.; plumieră. (după germ. Pennal) Vezi definitia »

JELBÁR, jelbari, s. m. (Înv.) Persoană care se ocupa cu scrisul jalbelor. – Jalbă + suf. -ar. Vezi definitia »

PRUNÁR², prunari, s. m. Cultivator de pruni. – Prun + suf. -ar. Vezi definitia »