EPILÓG, epiloguri, s. n. Partea finală a unor lucrări literare în care autorul rezumă concluziile, subliniază anumite idei din operă și face cunoscută pe scurt evoluția viitoare a personajelor sale; încheiere. ♦ Fig. Sfârșit al unei situații, al unei acțiuni, al unei întâmplări etc. – Din fr. épilogue, lat. epilogus. Vezi definitia »

PALEOSPEOLÓG, -Ă s. m. f. specialist în paleospeologie. (< paleospeologie) Vezi definitia »

UJÓG, ujoage, s. n. (Reg.) Băț lung de care este legată o cârpă, cu care se curăță de cenușă cuptorul de pâine. – Magh. azsag. Vezi definitia »

EPIDEMIOLÓG, -Ă s.m. și f. Medic specialist în epidemiologie. [Cf. it. epidemiologo]. Vezi definitia »

HIPOLÓG, -Ă, hipologi, -ge, s. m. și f. Specialist în hipologie. – Din fr. hippologue. Vezi definitia »