CULMINÁȚIE s.f. 1. Moment în care un astru trece deasupra meridianului unui loc. ◊ Punct de culminație = punctul cel mai înalt atins de un astru. 2. Moment de maximă încordare a relațiilor dintre personajele unei opere literare; punct culminant. [Gen. -iei, var. culminațiune s.f. / < fr. culmination, it. culminazione]. Vezi definitia »

GEMINÁȚIE s. f. 1. împerechere, îmbinare a două elemente. ◊ dublare a unei consoane. 2. anadiploză. (< fr. gémination, lat. geminatio) Vezi definitia »

HIPOORHIDÍE s. f. diminuare a secreției interne a testiculului. (< fr. hypoorchidie) Vezi definitia »

DESCONSIDERÁȚIE s.f. Desconsiderare. [Gen. -iei, var. desconsiderațiune s.f. / cf. fr. déconsideration]. Vezi definitia »

CONSULTÁȚIE, consultații, s. f. 1. Aviz, indicație, lămurire dată asupra unor chestiuni de specialitate în discuție. 2. Examinare a unui pacient de către un medic pentru punerea diagnosticului bolii și indicarea tratamentului. 3. Îndrumare individuală sau colectivă dată elevilor, studenților sau doctoranzilor de către un profesor în legatură cu problemele teoretice și practice pe care le învață sau le cercetează. – Din fr. consultation, lat. consultatio. Vezi definitia »