ROBÍE, robii, s. f. 1. Stare, condiție socială de rob (1). 2. Stare de dependență politică, socială și economică în care sunt ținute o țară, un grup social, un individ. 3. (Pop.) Menținerea unei persoane în temniță; p. ext. închisoare, temniță. – Rob + suf. -ie. Vezi definitia »

POLEMARHÍE s. f. demnitatea, funcția de polemarh. (< fr. polémarchie) Vezi definitia »

SPIROGRAFÍE s.f. Înregistrare a unei curbe care permite măsurarea cantitativă în circuit închis a ventilației pulmonare. [Gen. -iei. / < fr. spirographie]. Vezi definitia »

RĂTĂCÁNIE, rătăcănii, s. f. (Reg.) Rătăcană. – Din rătăci + suf. -anie. Vezi definitia »

STEREOCROMÍE s.f. (Arhit.) Arta de a face picturi în relief cu un strat de mortar special preparat. [Gen. -iei. / < fr. stéréochromie, cf. gr. stereos – solid, chroma – culoare]. Vezi definitia »