HIPANTROPÍE s.f. (Med.) Monomanie în care bolnavul se crede transformat în cal. [Gen. -iei. / < fr. hippanthropie]. Vezi definitia »

cotáie (-ắi), s. f. – (Banat) Ceaun. Sl., dar probabil conservat în forma unui der. interior; cf. sl. kotilŭ „ceaun” (DAR). – Der. cotac, s. n. (cîrlig pentru ceaun). Vezi definitia »

inecuáție (i-ne-cu-a-ți-e / in-e-) s. f., art. inecuáția (-ți-a), g.-d. art. inecuáției; pl. inecuáții, art. inecuáțiile (-ți-i-) Vezi definitia »

ARMONÍE s. f. 1. combinare simultană a mai multor sunete (muzicale sau vorbite) în conformitate cu anumite legi. ◊ parte a teoriei muzicii care studiază acordurile, relațiile dintre ele, legile înlănțuirii lor. 2. potrivire a elementelor componente ale unui întreg: concordanță, acord, consens. ♦ ~ imitativă = efect stilistic obținut prin îmbinarea unor cuvinte ale căror sunete imită un sunet din natură; ~ vocalică = fenomen fonetic caracteristic limbilor fino-ugrice, prin acomodarea timbrului unei vocale cu cel al vocalelor din silabele anterioare. 3. înțelegere deplină între persoane, colectivități etc. (< fr. harmonie, lat. harmonia) Vezi definitia »

ȘÓTIE, șótii, s. f. 1. Poznă, năzbâtie, farsă, ghidușie; boroboață, bazaconie. 2. Șiretlic, vicleșug. – Cf. ucr. šutka. Vezi definitia »